As vrea ca doctorul meu sa stie sa comunice. Adica sa existe un flux al informatiei bidirectional. Sa imi explice cum si ce gandeste, dar si de ce. Sa ma si asculte, chiar cu ceva empatie. Sa ma implice in procesul decizional ca pe un egal. Nu trebuie sa stim aceleasi lucruri ca sa ne tratam ca pe niste egali, nu-i asa? Adica sa ne tratam cu respect, sa ne recunoastem demnitatea umana.
As vrea sa stie ca respectarea intimitatii si pastrarea confidentialitatii sunt pietre de hotar, sunt reflectarea profesionalismului sau, dar si a calitatii sale umane.
As mai vrea ca medicul meu sa imi prezinte alternative la propunerea sa. As mai vrea sa imi prezinte aspectele negative imediate, pe termen mediu si tardive ale indicatiilor lui. As vrea sa imi recomande si altele afara de medicamente si interventii chirurgicale. As vrea sa imi spuna despre interactiunile medicamentoase si sa ma intrebe despre ce medicamente iau, despre ce alergii am, ba chiar si daca am preferinte.
As vrea sa imi prezinte in procente, chiar si aproximative, succesul anumitor terapii, conduite. As vrea sa imi explice si de ce alege anumite medicamente si nu altele – chiar daca imi spune doar ca are parere buna despre compania producatoare, care are multi bani si le face periodic informari medicilor.
As vrea sa recunoasca atunci cand se simte nesigur sau depasit si sa nu mai considere jignitoare solicitarea unei a doua opinii.
As vrea sa stie ca medicina, ingrijirea sanatatii este activitate in echipa, iar din echipa face parte si pacientul.
As vrea sa exerseze gandirea de la simplu la complex si sa imi recomande inclusiv un regim de viata.
As vrea sa isi faca timp si sa mai afle despre medicina complementara, terapiile alternativele la medicina alopata si sa imi spuna parerea sa.
As vrea sa aiba in minte si asigurarea compliantei/aderentei la terapie a pacientului si sa caute metode individualizate pentru asigurarea acesteia.
As vrea sa stie ca este si el om, deci si pacient potential…
